Aș Vrea
Aș vrea să-ți spun atât de multe acum,
Dar a trecut mult timp și nu știu cum,
Aș vrea măcar din minte să te scot
Am încercat și recunosc nu pot.
Aș vrea timpul ‘napoi să îl pot da
Să te privesc în ochi în timp ce-ți mângâi mâna,
Aș vrea ca tot ce am trăit cândva
Să pot, din nou, acum a repeta.
Aș vrea durerea-mi s-o înțelegi
De-ai știi cât sufăr de când ai ales să pleci,
Aș vrea de mijloc, iar să mă cuprinzi
Cu vorbe dulci durerea să-mi alinți.
Aș vrea să-ți spun tot ce n-am apucat
În vremea când cu drag m-ai alintat,
Aș vrea să mă săruți ca altădată
Și să-mi șoptești din nou: iubirea mea.
Aș vrea o șansă, una doar atât
Să retrăim clipele din trecut,
Aș vrea ochii să ți-i privesc de-aproape
Să te sărut și să te strâng în brațe.
Aș vrea să pot trăi ca în trecut
Să fie tot un vis frumos, ca la început,
Aș vrea dragostea-ți să fii existat
Să nu cunosc durerea cea greu de suportat.
O poveste de viață incredibilă
Povestea lui P.K Mahanandia a început într-o piață publică din New Delhi. Într-o seară rece de decembrie, o tânără europeană de origine nobilă apare în fața unui artist stradal indian, cunoscut local sub numele de P.K, și îi cere să-i picteze portretul. A fost o întâlnire care le-a schimbat viața irevocabil.
Cine este PK Mahanandia
Pradyumna Kumar Mahanandia, cunoscut drept „P.K”, s-a născut într-un sat mic din estul Indiei, în regiunea care a inspirat „Cartea Junglei”, a lui Rudyard Kipling. Ca membru al uneia dintre cele mai joase caste din India, el nu a avut în copilărie nicio speranță de a scăpa de sărăcie și discriminare. Deși, avea o familie iubitoare și o viață fericită, mersul la școală l-a făcut să-și dea seama că, din cauza castei sale, nu era ca ceilalți copii, care îl evitau, iar atunci când din greșeală îl atingeau, fugeau repede pentru a se spăla pe mâini.
Citește continuarea poveștii aici: http://www.almanahonline.ro/povestea-de-viata-care-i-a-inspirat-pe-cineasti-a-calatorit-peste-4-mii-de-km-pentru-marea-sa-dragoste/
Acasă este în România
Chiar de-ai străbate-ntreaga lume
Și-ai vizita locuri de vis,
Tot acasă-i cel mai bine
Aici te simți cel mai destins.
Acasă este-n România
Locul cu codri de aramă
Cum zice și poezia
Marelui geniu de seamă.
Câți poeți, fețe ilustre
S-au născut pe acest pământ
Și-au lăsat o mare zestre
Pe vecie dăinuind.
Mulți eroi și-au pierdut viața
La Oituz și Mărășești,
Apărându-și cu drag țara
Prin actele lor vitejești.
Astăzi țara-i întregită
Trebuie doar s-o păstrăm
Cât se poate de unită
Și să nu o destrămăm.
Ca să fim uniți cu toții
Scop comun noi să avem,
Să nu-i lăsăm pe toți hoții
Să distrugă-al nostru neam.
Iubite
Cât îmi doresc, iubite, nici nu ştii,
Să simt mereu cum pulsul inimii
Bate-n tandem şi respirăm deodată
Întreaga noapte până dimineaţă.
Întinşi pe-al nostru de mătase aşternut
Să mă îmbăt mereu cu-al tău sărut,
Pe coapse-mi mâna să ţi-o plimbi încet
Iar eu să stau lipită de-al tău piept.
Să nu ieşim din cameră nicicând
Şi să visăm că suntem singuri pe pământ
Noi doi şi-a noastră mică încăpere,
Să ne hrănim mereu doar cu plăcere,
Săruturi calde şi cu mângâieri
Şi al parfumului arome și-adieri,
De-acum o viaţă înainte cât clipesc
La cum visez aşa-mi doresc să şi trăiesc.
Iubito
Cu părul tău bălai, iubito
Acoperă-mă întreaga noapte,
Obrazul tău fin şi-nroşit
Să-l simt pe pieptu-mi dezgolit
Sânii-ţi să-mi fie perne moi
Să mă răsfeţi până în zori,
Iar buzele-ţi fără pereche
Să ţi le plimbi pe-a mea ureche
Învelitoare să ne fie
Întunericul din odaie,
Iar baldachinul să ne fie
O viaţă ‘ntreagă împărăţie.
Îmbrăţişaţi să adormim
Şi tot aşa să ne trezim,
De-acum ‘nainte cât trăiesc
Cu tine vreau să mă trezesc.
Vis
foto: movie scene
Prin geamul uşor aburit
Priveam cum ploaia s-a înteţit,
Şi se făcea că amândoi
Eram cuprinşi de calzi fiori
Eram îmbrăţişaţi şi goi
În zilele cu blânde ploi,
Într-o atmosferă de poveşti
Noi…singurii protagonişti
O candelă ce-ardea uşor
Pe noptieră-n dormitor,
Şi-o sticlă cu vin roşu-aprins
Făceau ambientul de vis
Iar noi actorii-n astă scenă
Încinşi precum cărbunii-n sobă,
Necontenit ne mângâiam
Şi cu săruturi ne-mbătam
Dar dimineaţa a venit
Şi ceasul suna de trezit,
Când eu buimacă-am constatat
Că-i vis, nimic adevărat.
Nu uita
Chiar dacă ai ajuns departe
Și ești undeva sus-pus,
Nu uita de vremea când
Alergai pe drum desculț
Chiar dacă acum ai bani
Și-o funcție undeva,
Nu uita de oamenii
Ce-ți erau prieteni cândva
Chiar dacă ai anturaje
Și ai ajuns respectat
Nu uita că ai fost cândva
Un om simplu de la sat
Chiar dacă soarta ți-e bună
Și crezi că mereu va fi,
Nu uita că drumul vieții
Nu știi ce-ți va pregăti
Chiar dacă pe scara vieții
Ai ajuns acolo sus,
Nu uita să dai binețe
Celor care sunt mai jos
Chiar dacă acum ești mare
Și-ai ajuns unde ai visat,
Nu uita să tratezi lumea
Cu respect adevărat
Chiar de tu crezi că nimica
Nu te poate clătina,
De pe treapta ta înaltă
Oricând poți aluneca.
Bunica
Pe bunica mea cea dragă
Am s-o iubesc o viață-ntreagă,
Ea m-a învățat mereu
Să fiu om cu Dumnezeu.
Să fiu puternică, înțeleaptă
Să știu să lupt cu viața toată,
Iar în momentele mai grele
Să știu să trec și peste ele.
Povață bună ea-mi dădea:
Să fii cuminte fata mea
Și nu uita în viața ta
În sus tu să stai cu fruntea!
Căci tu om demn și respectat
Vei fi de cum te-ai comportat
Cu cei din jur, din viața ta,
Așa și ei te vor trata.
Respectă-i să fii respectată,
În suflet să nu ai ocară!
Cu gând bun să te prezinți
Căci el se-ntoarce înzecit.
Se întoarce în viața ta
Și asta te va bucura,
Și încă o dată nu uita
Să fii om bun tu fata mea!
Mereu să gândești pozitiv
Acesta e secret nescris,
Secretul marii împliniri
Și-al vieții pline de minuni.
Așa povețe…
Vezi articolul original 59 de cuvinte mai mult
Satul
Pe un deal în depărtare
Înconjurat de pădure,
E un sat mic de codreni
Oameni simpli, doar bătrâni
Tineret nu întâlneşti
Sunt plecaţi cu toţi de aici,
La oraş s-au aşezat
Familii-au întemeiat
Doar sărmanii lor părinţi
Au rămas singuri şi trişti,
Muncind de la răsărit
Până seara la asfinţit.
Pamântul lor strămoşesc
Cândva, aur românesc,
A rămas pustiu şi gol
Nu e nimeni pe ogor
Poteca-i şi ea pustie
Rar mai vezi câte-o femeie,
Pe uliţa colbuită
Ce-a fost cândva pietruită.
Despre ei de vrei să ştii
Cu drag îţi vor povesti,
Despre tinereţea lor
Când munceau toţi cot la cot
Tradiţia-şi respectau
Pământul cu spor lucrau,
Toată ziua pe ogoare
Seara mândră şezătoare
Duminica se-adunau
Biserica o umpleau,
După-amiaza sărbătoare
La şură, la danţul mare,
***
Acum totu-i amintire
Şi poveste din vechime,
Nostalgici îşi amintesc
Lăcrimând ei povestesc.
Balanța
Balanța se balansează
Ca talerul ce măsoară,
La dreapta e-n toane bune,
La stânga e vai de lume.
Instabili și capricioși,
Dar, la chip oameni frumoși.
Sunt geloși și inconstanți
De parteneri dependenți.
Lenea este pentru ei
Ca berbecul pentru oi.
Nepăsători sunt din fire
Senzuali sunt în privire.
Mediatori pricepuți
Sensibili și toleranți.
Se simt cel mai delectați
Când se văd înconjurați,
Fericirea e totală
Când au viață socială.
Romantică a lor fire
Te seduc dintr-o privire.
Sociabili, cu bun gust,
Atrași sunt de ce-i frumos,
Dar, pot fi și imorali
Nepăsători, superficiali.
Chiar și snobi sunt uneori
Dar și buni mediatori.
Sensibili când ai nevoie
Te ajută cu plăcere.
Balanța
Balanța se balansează
Ca talerul ce măsoară,
La dreapta e-n toane bune,
La stânga e vai de lume.
Instabili și capricioși,
Dar, la chip oameni frumoși.
Sunt geloși și inconstanți
De parteneri dependenți.
Lenea este pentru ei
Ca berbecul pentru oi.
Nepăsători sunt din fire
Senzuali sunt în privire.
Mediatori pricepuți
Sensibili și toleranți.
Se simt cel mai delectați
Când se văd înconjurați,
Fericirea e totală
Când au viață socială.
Romantică a lor fire
Te seduc dintr-o privire
Sociabili, cu bun gust,
Atrași sunt de ce-i frumos,
Dar, pot fi și imorali
Nepăsători, superficiali.
Chiar și snobi sunt uneori
Dar și buni mediatori.
Sensibili când ai nevoie
Te ajută cu plăcere.
Săgetătorul
Zodia reprezentată
De un tip cu o săgeată
Este o zodie aleasă
Și destul de înțeleaptă.
Cel născut săgetător
Este mare călător.
Individu-i gânditor,
Altruist și săritor.
Cu bun simț și-nțelepciune
El tratează pe oricine.
Este foarte respectuos
Poate fi și filozof,
Religia pentru el
Transformată e în țel.
El mai e și studios
Obținând funcții de sus.
Sunt persoane serioase
Cu idealuri înalte.
Sunt maturi mult prea devreme
Nu sunt firi cotidiene.
Zarea și lumea întreagă
Vor să o străbată-ndată.
Să ajungă cât mai departe,
Tinde spre credulitate
Și-i nerăbdător în toate,
Uneori prea vorbăreț
Lipsit de tact, dar glumeț
Spirit liber, călător
Ce-i pe placul tuturor.
Acasă este în România
Chiar de-ai străbate-ntreaga lume
Și-ai vizita locuri de vis,
Tot acasă-i cel mai bine
Aici te simți cel mai destins.
Acasă este-n România
Locul cu codrii de aramă
Cum zice și poezia
Marelui geniu de seamă.
Câți poeți, fețe ilustre
S-au născut pe acest pământ
Și-au lăsat o mare zestre
Pe vecie dăinuind.
Mulți eroi și-au pierdut viața
La Oituz și Mărășești,
Apărându-și cu drag țara
Prin actele lor vitejești.
Astăzi țara-i întregită
Trebuie doar s-o păstrăm
Cât se poate de unită
Și să nu o destrămăm.
Ca să fim uniți cu toții
Scop comun ca să avem,
Să nu-i lăsăm pe toți hoții
Să distrugă-al nostru neam.
Leul
Leul cel din zodiac
Este de invidiat
Firea sa extravertită
Transmite multora frică.
Autoritar cam mult
Este lider înnăscut
Vrea să fie admirat
Și mereu bine tratat.
E romantic el de fel
Dar, naiv uneori e
Generos, darnic mereu
Dacă și tu ești cu el.
Recunoscător din fire
Te-ajută și el pe tine.
Dacă vrei să-i intri-n grații
Laudă-l, fă-i declarații,
Vrea să fie admirat
Altfel e descurajat.
Trebuie să-l lași să creadă
Că el este șef de treabă
Și că e cel mai grozav
În anturajul său devotat.
Poate fi sarcastic tare
Și plin de-ncăpățânare
Cam extravagant, zelos
Dominant și furios.
Dacă nu-i tratat frumos
Se impune orgolios.
De fel, norocu-l urmează
Este un lider de bază
Fire mândră, vanitoasă
Adoră viața luxoasă,
Luxul, însă-i de fațadă,
Ca ochii lumii să-l vadă.