RSS

Arhivele lunare: februarie 2019

Nu uita

nu uita

Chiar dacă ai ajuns departe

Și ești undeva sus-pus,

Nu uita de vremea când

Alergai pe drum desculț

 

Chiar dacă acum ai bani

Și-o funcție undeva,

Nu uita de oamenii

Ce-ți erau prieteni cândva

 

Chiar dacă ai anturaje

Și ai ajuns respectat

Nu uita că ai fost cândva

Un om simplu de la sat

 

Chiar dacă soarta ți-e bună

Și crezi că mereu va fi,

Nu uita că drumul vieții

Nu știi ce-ți va pregăti

 

Chiar dacă pe scara vieții

Ai ajuns acolo sus,

Nu uita să dai binețe

Celor care sunt mai jos

 

Chiar dacă acum ești mare

Și-ai ajuns unde ai visat,

Nu uita să tratezi lumea

Cu respect adevărat

 

Chiar de tu crezi că nimica

Nu te poate clătina,

De pe treapta ta înaltă

Oricând poți aluneca.

                                                   

 
14 comentarii

Scris de pe 17 februarie 2019 în Poezii

 

Bunica

Viaţa prin ochi de femeie

DSC00237bunicuta

Pe bunica mea cea dragă
Am s-o iubesc o viață-ntreagă,
Ea m-a învățat mereu
Să fiu om cu Dumnezeu.

Să fiu puternică, înțeleaptă
Să știu să lupt cu viața toată,
Iar în momentele mai grele
Să știu să trec și peste ele.

Povață bună ea-mi dădea:
Să fii cuminte fata mea
Și nu uita în viața ta
În sus tu să stai cu fruntea!

Căci tu om demn și respectat
Vei fi de cum te-ai comportat
Cu cei din jur, din viața ta,
Așa și ei te vor trata.

Respectă-i să fii respectată,
În suflet să nu ai ocară!
Cu gând bun să te prezinți
Căci el se-ntoarce înzecit.

Se întoarce în viața ta
Și asta te va bucura,
Și încă o dată nu uita
Să fii om bun tu fata mea!

Mereu să gândești pozitiv
Acesta e secret nescris,
Secretul marii împliniri
Și-al vieții pline de minuni.

Așa povețe…

Vezi articolul original 59 de cuvinte mai mult

 
Un comentariu

Scris de pe 4 februarie 2019 în Uncategorized

 

Satul

Viaţa prin ochi de femeie

bisericuta

Pe un deal în depărtare
Înconjurat de pădure,
E un sat mic de codreni
Oameni simpli, doar bătrâni

Tineret nu întâlneşti
Sunt plecaţi cu toţi de aici,
La oraş s-au aşezat
Familii-au întemeiat

Doar sărmanii lor părinţi
Au rămas singuri şi trişti,
Muncind de la răsărit
Până seara la asfinţit.

Pamântul lor strămoşesc
Cândva, aur românesc,
A rămas pustiu şi gol
Nu e nimeni pe ogor

Poteca-i şi ea pustie
Rar mai vezi câte-o femeie,
Pe uliţa colbuită
Ce-a fost cândva pietruită.

Despre ei de vrei să ştii
Cu drag îţi vor povesti,
Despre tinereţea lor
Când munceau toţi cot la cot

Tradiţia-şi respectau
Pământul cu spor lucrau,
Toată ziua pe ogoare
Seara mândră şezătoare

Duminica se-adunau
Biserica o umpleau,
După-amiaza sărbătoare
La şură, la danţul mare,

***

Acum totu-i amintire
Şi poveste din vechime,
Nostalgici îşi amintesc
Lăcrimând ei povestesc.

Vezi articolul original

 
2 comentarii

Scris de pe 3 februarie 2019 în Uncategorized