Dragostea

A venit ca o furtună,
Dar, a presărat lumină,
A cuprins fiinţa toată
Dar şi întreaga triadă

A venit ca fulgerul
Luminând tot sufletul,
Zâmbetul a readus
După zile de apus

A venit ca ploaia lină
După luni de arşiţă,
Potolind setea pelină,
A adus din nou lumină

Suflet, trup şi-ntreaga minte
Abundă de simțăminte
E stăpâna dominantă,
Dragostea adevarată.

 

De Ce, Tinere

 

De ce, tinere ai uitat,
De mama care te-a alăptat?
De zile multe n-ai trecut
Pe frunte să-i dai un sărut,
De sănătate s-o întrebi
Şi să-i alungi dorul cumplit

Oare-ai uitat când mic erai
Şi-n braţe i te cuibăreai?
Iar ea cu drag te mângâia
Pe genunchi te legăna
Şi la ureche îţi cânta
Până puiu-şi adormea

Uitat-ai tu când te-alinta
Şi nopţile ea nu dormea?
Când tu copile rău plângeai
Bolnav şi febră tu aveai,
Cumplit sărmana suferea
Sufletu-n ea rău o durea

Acum eşti mare şi-ai uitat,
Ai viaţa ta, eşti ocupat,
Nici nu gândeşti ce mult înseamnă
Să-ţi vizitezi bătrâna mamă
Să-i dai poate-un pahar cu apă
Şi să îi spui că-ţi este dragă

Atât, doar asta ar mai vrea
Să ştie că-ţi pasă de ea,
Că n-ai uitat că ai o mamă
Ce înalţă zilnic a sa rugă
Spre Mare Bunul Dumnezeu,
Să te ferească de ce-i rău.